logotype
image-header
    • Home
    • Libri
    • Inediti
    • Poesie
    • Blog
    • Scrivimi

Blog
scritti, idee, pensieri e appunti

 

Area privata


Giovedi, 2 Febbraio 2023

Siti Amici

La sira dul dì da fèsta, G. Leopardi

Scritto da  Giorgio Sassi
  • dimensione font riduci dimensione font riduci dimensione font aumenta la dimensione del font aumenta la dimensione del font
  • Stampa
  • Email
Vota questo articolo
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
(1 Vota)

Dulza e ciära l’è la nócc e sènza vènt,

cälma sura i tecc e in mèzz ai órt

sa pósa la lüna e da luntän la svela

seréna ógni muntàgna. O dóna mea,

già täs ógni sentér, e pai balcûni

scärsa tralüs la notürna lämpa:

te dórmat, parchè t’ha cataa un agévul sónn

ni to tranquill stänz; e ta prem

nisüna fana; già te pô nè pensà nè savé

quäl piäga te m’heet verdüü nul pètt.

Te dórmat: mi questu ciél, che inscì benévul

sa móstra, a salüdall ma spórgi

e l’arcàna natüra straputènt

la ma cascia nu l’afann. A ti la speränza

neghi, la m’ha dii: änca la speränza; e d’ältar

lüsirann i to öcc se mìa da lacrim.

Questu dì l’è stai sulènn: mô dai giügh

te catat ripós; e fórsi te riturnat

in sógn a quänti, incö, te ghe seet piasüa, e quänti

hinn piasüü a ti: mìa mi, l’è mìa già che mi speri;

al pensér ta ripórti. Intäntu ma dumändi

quäntu ma resta da viv, e chì, par tèra

ma büti, a vusi, a fremi. Oh dì tremènd

in inscì verda età! Ahi, par la sträva

a sinti luntän la sulitäria canzûn

du l’artigiän, ch’al turna a tärda nócc,

dópu i svägh, a la so póra cà,

e fieramènt ma sa strèng ul cör

a pensà ’me tütt ul mund al trapàsa,

e quäsi sulch al làsa mìa. Ècu, l’è scapaa

ul dì da fèsta, e al festìv

ul dì nurmäl al ga và adree, e ul tèmp al sa pórta via

ógni umän acidènt. Mô dua l’è ul frastuón

da quii pópul antìgh? Dua l’è la vus

di nóstar ävi famûs, e ul gränd impér

da quela Róma, e i ärmi e ul fracass

che l’è nai par la tèra e par i mär?

Tütt l’è päs e silènzi, e tütt al pósa

ul mund, e pü da lur a sa ragióna mìa.

Nu la mè giuinéza, quändu sa specia

cun brama ul dì festìv, mô dópu

che l’eva pasaa, mi cun dulûr, da sveli,

a schisciävi ul cusìn; e a nócc funda

un cänt che sa sentìa par i sentér

sluntanass murì a póch a póch,

già, nu la stésa manéra, ma sa stringéva ul cör.



Letto 1677 volte Ultima modifica il Martedì, 27 Agosto 2013 09:17
Tweet
Pubblicato in Poesie
Etichettato sotto
  • Leopardi
  • festa
  • sera
  • luna
  • speranze
  • dialetto
Giorgio Sassi

Giorgio Sassi

Un blog di scritti, idee, pensieri e appunti

Ultimi da Giorgio Sassi

  • Ul Vampìr
  • La Prima Alba
  • Ricordo un'Estate
  • Sunett II
  • Ul Mórt alégar

Articoli correlati (da tag)

  • Strüzi (4)
  • Ul cuèrc
  • A ’na pasänt
  • Armunìa du la sira
  • La müsica
Altro in questa categoria: « l'infinito A Silvia, G. Leopardi »
Torna in alto

Per Info

Per sapere come ricevere una copia de "I FIUR DUL MAA" o di "VIVAR DUL MUND"  contattami!

Questo indirizzo email è protetto dagli spambots. E' necessario abilitare JavaScript per vederlo.Questo indirizzo email è protetto dagli spambots. E' necessario abilitare JavaScript per vederlo.Questo indirizzo email è protetto dagli spambots. E' necessario abilitare JavaScript per vederlo.

 

Privacy Policy

Articoli

  • Scrivo in lingua e dialetto
  • Per il dialetto
  • Poesie
  • Inediti
  • Stralci
  • Estratti
  • Su di me hanno scritto

Blog

amore Baudelaire dialetto donne i fiori del male poesia proverbi shakespeare sonetti traduzioni
Licenza Creative Commons
Quest' opera di Giorgio Sassi viene concessa sotto la Licenza Creative Commons Attribuzione - Non commerciale - Non opere derivate 3.0 Italia. Copyright© 2023 Giorgio Sassi . design by Regina for Joomla
top
Login