logotype
image-header
    • Home
    • Libri
    • Inediti
    • Poesie
    • Blog
    • Scrivimi

Blog
scritti, idee, pensieri e appunti

 

Area privata


Giovedi, 2 Febbraio 2023

Siti Amici

A Silvia, G. Leopardi

Scritto da  Giorgio Sassi
  • dimensione font riduci dimensione font riduci dimensione font aumenta la dimensione del font aumenta la dimensione del font
  • Stampa
  • Email
Vota questo articolo
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
(1 Vota)

 

 A Silvia

Silvia, te se regórdat anmô
quel tèmp du la to vita murtäl,
quändu beléza la lüsìva
ni to öcc ridènt e fügitìv
e ti, cuntènta e pensûsa, ul cunfìn
du la giuinéza te salìvat?
A risunävan i quiett 
stänz e i straa dintûrna
al to cänt sènza fin
mèntar, ai lauraa di dónn intènta,
te sedévat cuntènta
da quel sentûr d’avenìr che te g’avévat in mènt.
L’eva ul mägg prufümaa: te üsävat
trascurr ul dì inscì.
Mi, a vólt, a lasävi 
i piacévul stüdi e i südaa cärt
dua da mi e dul mè magiûr tèmp
a cunsümävi la migliûr pärt;
dai terazz da cà 
a slungävi i uregg al són du la to vus
e a la svèlta män
che la curéva sü l’intrecc gravûs.
A mirävi ul ciel serèn,
i straa duraa e i órt,
e po’ ul mär da luntän e, dópu, ul munt.
Gh’è mìa ’na paróla che la pô dì
quell che sentìvi dèntar.
Che pensèr suäv,
che speränz, che müsica, o Silvia!
Quäl sa pruspetäva alûra
la nóstra vita e ul destìn! 
Quändu regórdi tänta speränza,
m’uprimm un afètt
zèrb e scunsulaa
e turni a piäng la mè sventüra.
O natüra, o natüra,
parchè te rèndat mìa dópu
quell che te prumétat prima? parchè täntu
te ingànat i to fiö?
Ti, prima che l’invèrnu inaridiss l’èrba,
cunsümaa da un maa intèrnu 
te murìvat, giuinéta. E te vedévat mìa
ul fiur di to ann;
ta diletäva pü ul cör
l’amiraziûn o par i to negar cavèi
o di sguärd inamuraa e furtìv;
né, cun ti, i tusann ni dì festìv
a parlävan d’amûr.
Da lì a un pu a murìva änca
la mè dulza speränza: ai mè ann
ul destìn l’ha nänca cuncèss
la giuinéza. Ahi, ’me,
’me te seet pasaa,
cära cumpàgna du la mè tenera età,
o cumpiänta brama!
Quest, a l’è quell mund? quisti
i dilètt, l’amûr, i facènd, i evènt…
par i quäi täntu emm ragiunaa inséma?
Questa l’è la sórt di umän gènt?
A dì la püra verità
ti, sventüraa, te seet nai in tèra: e cun la män,
la fregia mórt e ’na tumba spöia,
te musträvat da luntän.

 

 2013-08-30-1220

 

Letto 1639 volte Ultima modifica il Mercoledì, 02 Ottobre 2013 12:18
Tweet
Pubblicato in Poesie
Etichettato sotto
  • Leopardi
  • Silvia
  • morte
  • sorte
  • speranze
  • dialetto
Giorgio Sassi

Giorgio Sassi

Un blog di scritti, idee, pensieri e appunti

Ultimi da Giorgio Sassi

  • Ul Vampìr
  • La Prima Alba
  • Ricordo un'Estate
  • Sunett II
  • Ul Mórt alégar

Articoli correlati (da tag)

  • Ul Mórt alégar
  • Strüzi (4)
  • Ul cuèrc
  • A ’na pasänt
  • Armunìa du la sira
Altro in questa categoria: « La sira dul dì da fèsta, G. Leopardi Shakespeare - Sonetto centoquarantuno »
Torna in alto

Per Info

Per sapere come ricevere una copia de "I FIUR DUL MAA" o di "VIVAR DUL MUND"  contattami!

Questo indirizzo email è protetto dagli spambots. E' necessario abilitare JavaScript per vederlo.Questo indirizzo email è protetto dagli spambots. E' necessario abilitare JavaScript per vederlo.Questo indirizzo email è protetto dagli spambots. E' necessario abilitare JavaScript per vederlo.

 

Privacy Policy

Articoli

  • Scrivo in lingua e dialetto
  • Per il dialetto
  • Poesie
  • Inediti
  • Stralci
  • Estratti
  • Su di me hanno scritto

Blog

amore Baudelaire dialetto donne i fiori del male poesia proverbi shakespeare sonetti traduzioni
Licenza Creative Commons
Quest' opera di Giorgio Sassi viene concessa sotto la Licenza Creative Commons Attribuzione - Non commerciale - Non opere derivate 3.0 Italia. Copyright© 2023 Giorgio Sassi . design by Regina for Joomla
top
Login